A PRIMEJDUI ~iesc tranz. A supune unei primejdii; a pune in primejdie; a periclita. /primejdie + suf. ~ui

A RISCA risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune in primejdie. 2) A-si asuma riscul. 2. intranz. (despre fiinte) A se expune unui risc. /<fr. risquer

PERICOL, pericole, s. n. Situatie, intamplare care pune sau poate pune in primejdie existenta, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenintare, ♦ (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo.

RISCA, risc, vb. I. Tranz. si intranz. A(-si) pune in primejdie viata, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o actiune nesigura, a actiona la noroc. ♦ Refl. (inv.) A cuteza, a indrazni, a se incumeta. – Din fr. risquer.

CRACA, craci, s. f. Ramura (mai groasa) a unui copac; creanga. ◊ Expr. A-si taia craca de sub picioare = a-si pune in primejdie situatia printr-o actiune necugetata. – Din crac².

A AMENINTA amenint tranz. 1) (fiinte) A speria cu o pedeapsa printr-o vorba sau printr-un gest (pentru a intimida sau pentru a obtine ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecinte. 3) a pune in primejdie; a face sa fie in primejdie. 4) A fi gata sa...; a fi pe punctul de... 5) inv. A semnaliza prin sine insusi; a prevesti. /<lat. amminaciare

RISCA vb. I. tr., intr. A-si pune in primejdie viata, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra intr-o actiune periculoasa, a incerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].

RISCA vb. I. tr., intr. a-si pune in primejdie viata, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra intr-o actiune nesigura, a incerca la noroc. (< fr. risquer)

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

APARA, apar, vb. I. Tranz. 1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu, un oras etc.; a mentine o pozitie prin lupta. ♦ Refl. A se impotrivi unui atac, unei actiuni ostile. 2. A pune la adapost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A sustine pe cineva sau ceva, respingand obiectiile aduse; a pleda cauza cuiva inaintea justitiei. ♦ Refl. A aduce in sprijinul sau argumentele necesare spre a dovedi ca este pe nedrept invinuit. – Lat. aparare „a pregati, a dispune”.

COMPROMIS¹ ~sa (~si, ~se) 1) (despre persoane) Care este cu reputatia patata; discreditat; dezonorat. 2) (despre actiuni, planuri) Care este pus in pericol; aflat in primejdie; primejduit; zadarnicit. Recolta ~sa. /v. a compromite

APARA, apar, vb. I. Tranz. 1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu, un oras etc., respingand atacul armat al inamicului; a mentine o pozitie prin lupta. Eu merg sa apar cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se impotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am aparat cat am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adapost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Imi apar saracia si nevoile si neamul (EMINESCU). 3. A sustine pe cineva sau ceva, respingand obiectiile aduse impotriva; a pleda o cauza inaintea justitiei. ♦ Refl. A se dezvinovati. – Lat. apparare „a pregati, a dispune”.

SIGURIPSI, siguripsesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) A asigura impotriva unei primejdii, a unei neplaceri etc.; a pune la adapost. – Din sigur.

EXpune vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ◊ a aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. a supune actiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri. (< lat. exponere)

EXpune vb. III. 1. tr. A arata, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♦ A aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. 4. tr. A supune actiunii luminii (pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc.). [P.i. expun, conj. -na, ger. -nand. / < lat. exponere, dupa pune].

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) nelinisti, a (se) ingrijora. ♦ Tranz. A pune in stare de alerta, de pregatiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

SIGUR² ~a (~i, ~e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~a. 2) Care este incredintat, convins. ~ de reusita. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; pe care te poti bizui. Adapost ~. ◊ A fi in maini ~e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) intr-un loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la ~ a actiona fara gres. Mana ~a mana ferma, nesovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actiune pozitiva; eficace. Remediu ~. /<ngr. sighuros

GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) Parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A manifesta fata de cineva intentia de a-i face rau (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva). S-apoi se-ncrunta Si-i amaninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii (ALECSANDRI). 2. A face un gest de amenintare. Spunea ceva si ameninta cu mana (PAS). 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Baltile neasanate ameninta sanatatea locuitorilor. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... Peretii umezi amenintau sa cada (DUNAREANU). 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din intunerec o crima amenintand (ALEXANDRESCU). – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

primejdie (primejdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajda. Sl. (bg.) premezdije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune in pericol; refl., a se expune unui pericol).

FUGA¹ fugi f. 1) Deplasare grabita si cu pasi mari. ◊ Din (sau in) ~ a) in treacat; b) superficial. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) ~ a fugari pe cineva; a alunga. 2) Plecare grabita si pe furis dintr-un loc pentru a scapa de o primejdie. /<lat. fuga

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit; constructie facuta ca sa apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adaposteste cineva. ◊ Adapost (antiaerian) = loc amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire. A da cuiva adapost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit; constructie facuta ca sa apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adaposteste cineva. ♦ (Mil.) Constructie speciala pentru protectia impotriva mijloacelor de distrugere a inamicului. Adapost antiaerian. ♦ Ocrotire, gazduire. A da cuiva adapost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit care apara de vreme rea, de primejdii etc.; constructie facuta in acest scop. ♢ Adapost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casa, camin. Ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost? (CREANGA). ♦ Protectie, ocrotire. Sedeau pe vine la adapostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr. A fi (sau a (se) pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum.

pre- Pref. verbal care indica repetitia sau insistenta. Lat. per-, cf. de ex. sara „a pune sare”, fata de a presara „a imprastia” sau „a risipi” linge „a da cu limba” fata de a prelinge „a picura”. S-a confundat formal cu pre- ‹ lat. prae-, frecvent in formatii neologice si mai rar in formatii traditionale, care arata anterioritatea: cf. seara „amurg”, preseara „ajun”. Din cauza asemanarii, a substituit uneori pref. sl. pre-, cf. pribeag, primejdie, prisaca (Nandris, R. istorica rom., II, 407; Rosetti, II, 45).

CROI², croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.