EXPIA vb. tr. a ispasi o greseala, o vina etc. (< fr. expier, lat. expiare)

VINA ~i f. 1) Incalcare a unei legi sau norme morale. ◊ De ~ vinovat. Fara ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bata-l ~a! se spune celui pe care il dojenesti cu o nuanta de simpatie. A-si ispasi ~a a-si ispasi greseala. 2) Fapta care prezinta pericol social; infractiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovatie; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. a ispasi o greseala, o vina etc. 2. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.

RASCUMPARA, rascumpar, vb. I. Tranz. 1. A plati pretul unui lucru vandut sau amanetat, pentru a-l readuce in proprietatea sa. ♦ A cumpara un obiect de la cineva care il cumparase la randul sau (oferind un suprapret). 2. A elibera o persoana din captivitate, din robie in schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligatie baneasca, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioara, o actiune (daunatoare) savarsita; (despre realizari) a constitui o compensatie. ♦ Fig. a ispasi o greseala facuta. – Ras- + cumpara.

EXPIATOR, -OARE adj. (Liv.) Care poate sterge, ispasi o greseala; ispasitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].

EXPIA vb. I. tr. (Liv.) A ispasi (o greseala, o vina etc.). [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].

EXPIATOR, -OARE adj. care poate sterge, ispasi o greseala. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)

EXPIATOR, -OARE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate sterge, ispasi, rascumpara o greseala; ispasitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

ispasiTOR, -OARE, ispasitori, -oare, adj. 1. Care ispaseste (o vina, o greseala); expiator. ◊ Expr. Tap ispasitor = persoana pusa sa suporte consecintele pentru greselile altora. 2. (In credintele religioase) Care contribuie la iertarea pacatelor cuiva. Jertfa ispasitoare. – ispasi + suf. -tor.

A ispasi ~esc tranz. 1) (pacate, greseli, fapte reprobabile etc.) A rascumpara prin suferinta. 2) (pedepse privative de libertate) A rascumpara prin condamnare. 3) inv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

A RASCUMPARA rascumpar tranz. 1) (lucruri vandute sau amanetate) A lua inapoi contra plata. 2) rar (captivi) A pune in libertate in schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a rasplati. 4) (greseli, fapte rele) A ispasi prin chinuri si dureri. /ras- + a cumpara

ispasiTOR ~oare (~ori, ~oare) Care ispaseste o vina sau o greseala. ◊ Tap ~ persoana asupra careia se arunca vina pentru o fapta comisa de altcineva. /a ispasi + suf. ~tor

POCAINTA ~e f. 1) rel. Marturisire a pacatelor in scopul de a le ispasi; penitenta. 2) Regret pentru o greseala savarsita. /a se pocai + suf. ~inta

ispasi, ispasesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greseli, a o rascumpara prin suferinta. ♦ A executa o pedeapsa privativa de libertate in urma condamnarii; a expia. 2. (Inv.) A cerceta si a evalua paguba facuta (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (inv.) spasi vb. IV] – Din sl. supasiti „a mantui”.

CORECTIE ~i f. 1) Valoare care se aduna sau se scade dintr-o marime pentru compensarea greselilor de observatie, masurare sau calcul. 2) Pedeapsa corporala; bataie. ◊ Casa de ~ institutie unde isi ispasesc pedeapsa infractorii minori. [Art. corectia; G.-D. corec-tiei; Sil. -ti-e] /<fr. correction, lat. correctio, ~onis