INIMA, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sangelui in organism, la om si la animalele superioare; cord¹. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pantece, ranza. ◊ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mancat, a se (mai) intrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mancat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa². 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (In legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima cand a auzit vestea cea buna. ◊ Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum ii e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ◊ Expr. A rade inima in cineva sau a-i rade cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a incanta, a bucura (pe cineva). Cat ii cere (cuiva) inima = atat cat vrea, cat pofteste, cat are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta impacata. b) (In legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Il doare la inima cand vede atata risipa. ◊ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfarsi la inima = a se imbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gand neimpartasit, a avea o taina in suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decat merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mahni (pe cineva). A ramane cu inima fripta = a ramane mahnit, dezolat, indurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune cand cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau cand il cuprinde o durere fizica in mod brusc. Inima albastra = suflet trist, indurerat; tristete, melancolie, mahnire, deprimare; furie, ciuda, manie, necaz. Inima rea = mahnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mahni (sau a mahni pe cineva). c) (In legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine. ◊ Expr. A avea (pe cineva) in (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramane (cuiva) inima la... = a ramane cu gandul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (In legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, in loc. si in expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, intelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, intelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se m**a la inima sau a (i) se inm**a (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se indupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune cand cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau cainos, negru) la inima = a fi rau, inrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neintelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se impietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (In legatura cu instincte sau presimtiri) Imi spune inima ca s-a intamplat o nenorocire. f) (In legatura cu curajul, cu indrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Infrunta pericolul cu inima rece. ◊ Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ◊ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima in dinti = a-si face curaj, a se hotari sa intreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cand cineva isi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a incuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cat un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima. ◊ Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adancul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ◊ Expr. (A fi) cu inima impacata = (a fi) cu constiinta impacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Inflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. a**l. 1. Mijloc, centru, interior. ◊ Expr. (Ir.) A rupe inima targului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central intr-un sistem tehnic sau intr-un element al acestuia. ◊ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (inv.) inime. – Var.: inema s. f.] – Lat. anima.

AMORTI, amortesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinte, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reactiona la e*******a din afara, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra in perioada de hibernare. ♦ Fig. A-si pierde vigoarea, a slabi in intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).

A AMORT/I ~esc 1. intranz. (despre fiinte, despre corpul sau parti ale corpului lor) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni insensibil; a intepeni. 2) fig. (despre procese, suferinte fizice etc.) A deveni mai putin intens; a slabi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra in perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apa etc.) A ingheta la suprafata. 2. tranz. A face sa devina insensibil. /<lat. ammortire

ABRUTIZA, abrutizez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde insusirile morale, specific umane; a deveni sau a face sa devina insensibil, asemanator cu un animal, cu o bruta; a (se) indobitoci, a (se) dezumaniza. – Dupa fr. abrutir.

ABRUTIZAT, -A, abrutizati, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care si-a pierdut insusirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.

IMPIETRI, impietresc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A se preface in piatra. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se intari. 2. Intranz. Fig. A ramane pe loc, nemiscat; a incremeni, a inlemni, a inmarmuri. ♦ Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina insensibil. – In + piatra.

INLEMNI, inlemnesc, vb. IV. Intranz. si tranz. A ramane sau a face sa ramana nemiscat de frica, de spaima sau de uimire; a incremeni, a inmarmuri, a impietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) a deveni insensibil, neindurator; a se impietri. – In + lemn.

AMORTIT, -A, amortiti, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorti.

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. Stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.

A DEGERA deger intranz. 1) (despre fiinte) A capata iritatii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre parti ale corpului) a deveni insensibil din cauza gerului; a amorti de frig; a ingheta. 3) (despre plante, legume) A-si pierde calitatile si puterea de germinatie, fiind atins de ger. /<lat. degelare

A SE INSENSIBILIZA ma ~ez intranz. (despre persoane sau parti ale corpului) a deveni insensibil; a nu simti durere. /<fr. insensibiliser

A SE IMPIETRI pers. 3 se ~este intranz. 1) A se preface in piatra; a deveni piatra; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. a deveni insensibil; a se inchide in sine; a inlemni. Zambetul i se ~ pe fata. /in + piatra

A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) a deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare

A INLEMNI ~esc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inmarmuri; a incremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar a deveni insensibil (ca un lemn); a se inchide in sine; a se impietri. /in + lemn

amorti (amortesc, amortit), vb. – a deveni insensibil; a lasa in nesimtire; a intepeni. – Mr. amurtascu, amurtire, megl. anmurtǪs. Lat. *ammŏrtῑre (Puscariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Korting 216; Meyer, Alb. St., IV, 86); cf. it. ammortire, prov., fr., v. sp. amortir. Uz general (ALR, I, 150). Der. amorteala, s. f.; amortitor, adj. (care amorteste); amortitura, s. f. (amorteala).

ACUTUMANTA s. f. 1. faptul de a se obisnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la actiunea unui medicament, a unei otravi. (< fr. accoutumance)

ABRUTIZA, abrutizez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde insusirile morale, specific umane; a deveni sau a face sa devina insensibil, asemanator cu un animal, cu o bruta. – Dupa fr. abrutir.

ABRUTIZAT, -A, abrutizati, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care si-a pierdut insusirile morale, specific umane. – V. abrutiza.

ADORMI, adorm, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (In limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a linisti, a potoli o senzatie, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva sa doarma si sa devina insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.

AMORTI, amortesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinte, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) a deveni insensibil; a intepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra in perioada de hibernare. ♦ Fig. A-si pierde puterea, a se diminua. – Lat. *ammortire (= admortire).