toca, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. a bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.

A toca toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) a bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

toca vb. v. arunca, azvarli, bate, bocani, bodogani, calici, cheltui, cicali, ciocani, dascali, flecari, irosi, izbi, imprastia, indruga, lovi, pacani, palavragi, parai, plictisi, pocani, prapadi, rapai, risipi, ruina, saraci, scapata, sacai, sporovai, trancani, tacani, zvarli.

tocaNI, tocanesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocani, a ciocani; a toca. – Contaminare intre toca si ciocani, bocani.

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

pisator, pisatoare, s.n. si f. (reg.) 1. (s.n.) bat special cu care se tescuiesc strugurii. 2. (s.n.) mai de lemn pentru batut. 3. (s.f.) planseta de lemn pentru tocat carnea; fund. 4. (s.f.) unealta pentru zdrobit fructe, samburi.

toaca ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. Bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca

toaca, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

CIOCANI vb. a bate, a bocani, a pocani, (inv. si reg.) a suna, (reg.) a bontani, a toca, a tocani. (~ cineva la usa.)

tocaNI vb. v. bate, bocani, bodogani, cicali, ciocani, dascali, jegosi, marunti, manji, murdari, pata, plictisi, pocani, sacai, toca.

stecal, stecale, s.n. (reg.) 1. toc la incaltaminte. 2. (s.f.; in forma: stecla) unealta de fier pe care se bate cu ciocanul osia carutei pentru a o rotunji. 3. (s.f.; in forma: stiocala) cataliga.

UCIDE, ucid, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei fiinte; a omori, a asasina. ◊ Compus: (pop.) uciga-l-crucea (sau -toaca) s. m. = d****l, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desfiinta. 2. Tranz. si refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rau. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfarama. [Prez. ind. si: (pop.) ucig] – Lat. occidere.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a manca. (Nu-ti mai ~ unghiile.) 5. a (se) distruge, a (se) manca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) macina, a (se) manca, a (se) sapa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Ma ~ pantofii.)