SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A aseza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aseza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figura deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre doua suprafete) A se afla asezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc in acelasi timp; a coincide. – Supra- + pune (dupa fr. superposer).

CATEGORISI, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. a aseza ceva dupa categorii (3). 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rau pe cineva. [Var.: (inv.) catigorisi vb. IV] – Din ngr. katigorisa (aor. lui katigori).

ORIZONTALIZA, orizontalizez, vb. I. Tranz. a aseza ceva in pozitie orizontala. – Orizontal + suf. -iza.

FIXA, fixez, vb. I. Tranz. 1. a aseza ceva (rar pe cineva) intr-un loc determinat, astfel incat sa nu mai poata fi miscat, clintit. ♦ A se uita tinta la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o ora, un pret etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotari, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp intr-o stare din care sa nu se mai schimbe, a impiedica sa se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la actiunea luminii. 5. A face ca un colorant sa patrunda in structura fibrei textile sau a pieii, astfel incat fibra sau pielea sa nu se mai decoloreze (usor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

EXPUNE vb. III. 1. tr. A arata, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♦ A aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. 4. tr. A supune actiunii luminii (pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc.). [P.i. expun, conj. -na, ger. -nand. / < lat. exponere, dupa pune].

salasime s.f. (reg.) loc de odihna, pe care s-a asezat ceva sau cineva.

ORIENTA vb. I. 1. refl. A afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. 2. tr. A aseza (ceva) in raport cu punctele c*******e. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].

EXPUNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ◊ a aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. a supune actiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri. (< lat. exponere)

ORIZONTALIZA vb. tr. a aseza (ceva) in pozitie orizontala. ◊ a cala. (< orizontal + -iza)

CATEGORISI, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. a aseza ceva dupa categorii. 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rau pe cineva. [Var.: (inv.) catigorisi vb. IV] – Din categorie.

TRANTIT, -A, trantiti, -te, adj. asezat pe ceva intr-o pozitie comoda; care s-a tolanit; lungit. – V. tranti.

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

titiri, titiresc, vb. IV (reg. si fam.) 1. a aseza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se gati.

TRANTI, trantesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvarli un obiect, o povara etc. ♦ A culca la pamant, a dobori. ♦ (Despre animale de calarie) A arunca pe calaret din sa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face sa cada. ♦ A face sa se izbeasca cu putere o usa, o poarta etc. 2. Refl. A se aseza brusc pe ceva, lasandu-se cu toata greutatea corpului. 3. Tranz. A-si pune la repezeala pe sine un obiect de podoaba sau de imbracaminte; a se imbraca in graba, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la tranta, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, in graba). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tartja.

COCOTA, cocot, vb. I. Tranz. si refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aseza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova intr-un post sau la o situatie nemeritata. [Prez. ind. si: cocotez] – Et. nec.

DEPARTA, departez, vb. I. 1. Refl. A mari distanta fata de locul unde se afla cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se aseza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se instraina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanta de ceva; a trimite sau a tine pe cineva departe. ♦ Fig. A inlatura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.

ALATURI adv. Langa cineva sau ceva. A se aseza ~. ◊ A fi ~ de cineva a acorda cuiva un sprijin; a fi solidar cu cineva. ~ cu drumul fara judecata; fara chibzuinta. [Sil. -turi; Var. alaturea] /a + lature

POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa in spatiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa vorbesti sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii, sa cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. III. Fig. 1. Refl. A avea insusiri sau trasaturi asemanatoare, comune. 2. Tranz. si refl. A-si face prieten pe cineva sau a se imprieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

NISA s. f. 1. intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, adaposti ceva etc. 2. forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unei izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare in laboratoare impotriva gazelor nocive. 4. (anat.) mic spatiu in forma de intrand. 5. imagine radiologica a unui cancer gastric. 6. (biol.) regiune in care un organism, o populatie, o specie gasesc cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. (< fr. niche)

OPUS², -A, opusi, -se, adj. 1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – V. opune.

A SE aseza ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare

NISA s.f. 1. Firida. ♦ Intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, se poate adaposti ceva etc. 2. (Geol.) Forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unui izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. Dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare, folosit in laboratoare impotriva gazelor vatamatoare. 4. (Anat.) Mic spatiu in forma de intrand. 5. (Biol.) Regiune in care un organism sau o populatie gaseste cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. [< fr. niche, cf. it. nicchia – cochilie].

REZEMA, reazem, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza astfel incat sa fie sustinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema peretii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se intemeia, a se baza. [Var.: (reg.) razima vb. I] – Et. nec.

A SE ALATURA ma alatur intranz. 1) A se aseza alaturi; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic, impartasindu-i ideile; a adera. ~ la parerea generala. /Din alaturi

POFTIM interj. 1) (se foloseste pentru a invita o persoana sa intre, sa se aseze sau pentru a i se inmana ceva). 2) (se foloseste cand cineva, nedeslusind cele spuse, cere sa i se repete inca o data). 3) (fiind precedat de interjectia ei, exprima indignare, ciuda, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ti-o buna. /v. a pofti

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde.

JOS⁴ interj. 1) (exprima comanda adresata cuiva de a se aseza) La pamant; asaza-te! 2) (exprima dezaprobarea fata de cineva sau ceva) La o parte! Sa plece! Sa fie destituit din post! /<lat. deo(r)sum

RASTURNA, rastorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozitia lui normala, facandu-l sa cada intr-o parte sau sa ajunga cu susul in jos. ◊ Expr. A rasturna brazda = a taia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A intoarce (un recipient) cu fundul in sus pentru a face sa cada sau sa curga continutul; a varsa. ◊ Expr. A rasturna pe gat = a bea repede, pe nerasuflate. 2. Tranz. A culca la pamant, a pravali, a dobori. ♦ Tranz. si refl. (Despre oameni) A face sa cada sau a cadea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A inlatura dintr-o situatie inalta, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situatie, o pozitie, un plan, o conceptie. 4. Refl. A sta sau a se aseza intr-o pozitie comoda, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Ras- + turna.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

crampi, crampesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se aseza pe vine, a se ciuci (pentru a ridica ceva). 2. a se lua dupa cineva; a urmari (pe cineva).

POSTERIOR, -OARA, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmeaza sau se petrece dupa cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai tarziu. 2. Care se afla sau este asezat in partea dindarat, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, in special despre vocale) Al carui punct de articulatie este situat in partea de dinapoi a cavitatii bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. posterieur, lat. posterior.

CHEZAS, -A, chezasi, -e, s. m. si f. 1. (Inv.) Persoana care garanteaza cu averea sa pentru o datorie facuta de altul; p. ext. persoana care isi ia raspunderea pentru cineva sau ceva. 2. (Rar; la m.) Bucata de lemn pe care se asaza un obiect, pentru a evita contactul direct cu pamantul. – Magh. kezes.

asezaRE, asezari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aseza si rezultatul ei. 2. Loc unde se afla (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinte, de constructii care alcatuiesc un mediu de viata umana. 3. (Rar) Mod de organizare (sociala). – V. aseza.

CHEZAS, -A, chezasi, -e, subst. 1. S. m. si f. (Pop.) Persoana care garanteaza cu averea sa pentru o datorie facuta de altul; garant; p. ext. persoana care isi ia raspunderea morala pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre capataiele de lemn pe care se asaza butoaiele cu vin in pivnita. – Din magh. kezes.

STAVI, stavesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales in constructii negative). 1. A se aseza, a se stabili intr-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti.

ASEMANA, aseman, vb. I. 1. Refl. A avea insusiri, trasaturi comune cu cineva sau cu ceva; a semana². 2. Tranz. si refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aseza pe acelasi plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.

ASEMANA, aseman, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semana. ♦ Tranz. si refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aseza pe acelasi plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Inv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemana (o cladire etc.) cu pamantul = a distruge cu desavarsire. – Lat. assimilare.

POFTIM interj. Formula de politete care se foloseste: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, tine; b) pentru a invita o persoana sa vina sau sa se aseze undeva; pentru a indemna la actiune; c) (adesea precedat de exclamatia „ei”) pentru a exprima indignare, ciuda, repros, nemultumire, necaz, revolta etc.; asta-i buna, na, uite. – Din pofti.

STATORNICI, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) aseza, a (se) stabili intr-un loc (pe timp mai indelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotari. – Din statornic.

LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).

RASLUI, rasluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde aschii, parti din ceva. ♦ A descoji, a decortica graunte, seminte etc. 2. Fig. A lua, a rapi (prin abuz sau prin violenta) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prapadi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fata pamantului (o asezare omeneasca). – Et. nec.

POTRIVIT², -A, potriviti, -te, adj. 1. Care are insusiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizeaza cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzator (scopului urmarit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., in concordanta cu..., in raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, asezat; intocmit, mestesugit. ◊ Cheie potrivita = cheie de care se serveste cineva pentru a deschide broasca unei usi, a unei cutii etc. straine; cheie falsa. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o departare potrivita. – V. potrivi.

DISPUNE, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotari, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta. 3. Intranz. A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge. 4. Tranz. A aseza intr-o anumita ordine; a aranja. 5. Refl. A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (dupa pune).

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.

POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis

INMORMANTA, inmormantez, vb. I. 1. Tranz. A aseza un mort in mormant; a ingropa, a inhuma, a astruca, a mormanta. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) ingropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitarii. – In + mormant.

A CLADI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a construi; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a intreprinde actiuni sortite esecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A aseza in mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de constructie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul carora se sprijina o constructie, o lucrare etc.; fundatie, baza, temelie. ♦ Placa de metal a preselor de imprimat, pe care se asaza formele tipografice; planseta de lemn pe care se pastreaza sau se transporta formele tipografice. 2. Fig. Element care serveste de sprijin, pe care se intemeiaza ceva; baza, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

ARANJAMENT ~e n. 1) Modul in care este aranjat ceva. 2) Intelegerea dintre doua sau mai multe parti; acord; invoiala. 3) Prelucrare a unei bucati muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte in grupe. /<fr. arrangement

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

INSERA vb. I. tr. 1. A introduce, a adauga ceva intr-un text, intr-un sir de numere etc.; a introduce un anunt intr-un ziar. ♦ A introduce un material in masa altui material. 2. A aseza, a dispune. [< fr. inserer, lat. inserare].

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. Important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

SFOARA sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

prepune, prepun, vb. III (inv. si reg.) 1. a pune, a aseza inainte. 2. a pune, a aseza in loc; a inlocui. 3. a adauga, a innadi. 4. (fig.) a intreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (in alta limba). 7. a presupune, a banui; a suspecta. 8. a nu avea incredere in cineva sau ceva; a se indoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a investi, a insarcina cu o anumita functie, misiune; a numi intr-un post. 11. (despre oameni) a cunoaste (de mai inainte). 12. (refl.) a se lasa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semana a doua oara.

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere

OPUNE, opun, vb. III. 1. Tranz. A pune in fata cuiva sau a ceva, ca impotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se impotrivi (rezistand sau facand uz de forta), a pune piedici, a tine piept; a zadarnici. 2. Tranz. A pune fata in fata doua sau mai multe fiinte sau lucruri pentru a scoate in evidenta, prin comparatie, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. si: (reg.) opui] – Din lat. opponere, fr. opposer (dupa pune).

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum