SELEMET s. n. (Inv.; in expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapa de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selamet.

COVRIG ~gi m. Produs de panificatie in forma de inel. ◊ A se face ~ a se incovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a iesi) la ~gi a saraci peste masura. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapa de lemn. /<bulg. kovrig

sapa¹, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

sapa (lat. sappa) s. f. 1. Unealta compusa dintr-o lama metalica plana sau putin concava, cu coada de lemn, folosita la efectuarea unor lucrari manuale in agricultura (sapat, prasit), in minerit (pentru deplasarea minereului sau a carbunelui spre locul de incarcare) etc. ◊ Expr. A ajunge (sau a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. ♦ Munca depusa pentru sapat, prasit. 2. S. de foraj = dispozitiv montat la capatul inferior al garniturii de prajini de foraj, cu care se executa dislocarea rocilor in vederea realizarii gaurii de sonda. Se deosebesc: s. cu lame (care lucreaza prin taiere si aschiere), s. cu discuri (care lucreaza prin despicare in plan vertical) si s. cu role (prevazute cu dinti sau cu diamante, care lucreaza prin despicare si sfaramare).

A aduce aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre