ALANI s. m. pl. Triburi de origine sarmata, care locuiau in secolele al II-lea si I i. Hr. in regiunea marii Negre si in nordul Caucazului si care, impinsi de huni, au ajuns in secolul al V-lea, impreuna cu vandalii, pana in Spania si Africa. – Din lat. alani.

BORA s. m. invar. Vant puternic, uscat si rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale marii Adriatice si ale marii Negre. – Din it., fr. bora.

BORZA, borze, s. f. Gandac mare, negru, care traieste in locuri umede si elimina la atingere o secretie rau mirositoare (Blaps mortisaga). – Formatie onomatopeica.

GRINDEL, grindei, s. m. Peste mic, asemanator cu tiparul, de culoare verde-galbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din sas. grendel (= germ. Grundel).

HAMSIE, hamsii, s. f. Mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in mareA neagra, marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.

TIGAI, tigai, s. m. Specie de gandac mare, negru cu pete galbene, care traieste prin padurile de conifere (Hylobius abietis). – Et. nec.

PONTIC, -A, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea marii Negre, care apartine marii Negre, privitor la mareA neagra. – Din lat. Ponticus, fr. pontique.

SARMAT, -A, sarmati, -te, adj., s.m. si s.f. (Locuitor) care apartinea unei populatii indo-europene nomade, in antichitate intre mareA neagra si marea Baltica ♦ s.f. Limba iraniana vorbita de sarmati. (din it. sarmato, lat. sarmata)

SIP¹, sipi, s. m. Specie de peste din mareA neagra, asemanator cu nisetrul, care isi depune icrele in regiunea gurilor Dunarii (Acipenser sturio). – Din rus. sip.

CORNWALL s. m. (Zool.) Rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele negru. [Pr.: cornual] – Cuv. engl.

CIMERIENI s. m. pl. Populatie de origine traca, migrata in antichitate din nordul marii Negre in Asia Mica. [Pr.: -ri-eni] – Din fr. Cimmeriens.

NOGAI, -AIE, nogai, -aie, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Populatie mongola turcizata raspandita in diverse regiuni dintre marea Caspica, mareA neagra si marea Azov; (si la sg.) persoana care apartine acestei populatii. 2. Adj. Care apartine nogailor (1), privitor la nogai. – Din n. pr. Nogai.

RIZEAFCA, rizeafce, s. f. Specie de scrumbie care traieste in mareA neagra, de unde migreaza in Dunare pentru reproducere si hrana (Alosa caspia nordmanni). [Var.: rizafca s. f.] – Et. nec.

SARMATI s. m. pl. Veche populatie indo-europeana nomada, inrudita cu scitii, care a populat teritoriile din jurul marii Negre si a fost asimilata de slavii vechi, de geto-daci etc. – Din fr. Sarmates.

SCIT, -A, sciti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana facand parte dintr-o populatie indo-europeana care a trait, timp de mai multe secole inainte de Cristos, in regiunile din nordul marii Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt si indoit sub cefalotoracele mare si turtit; mai cunoscuta este o specie din mareA neagra, cu carnea foarte gustoasa (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

CROBIZI s. m. pl. Populatie de neam tracic asezata la sudul Dunarii, in apropierea marii Negre, in sec. V a. Cr. – sec. II d. Cr. – Et. nec.

CORNWALL s. v. marele-negru. (~ este o rasa de porci.)

LIMAN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, tarm, (inv.) pristaniste, vad. (Pe ~ul marii Negre.)

mareLE-negru s. (ZOOL.) cornwall. (~ este o specie de porci.)

TARM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (inv.) pristaniste, vad. (A petrecut vacanta pe ~ul marii Negre.) 2. coasta, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din mareA neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

CROBIZI m. pl. Populatie de neam tracic, asezata la sud de Dunare, in apropierea marii Negre. /Orig. nec.

NALBA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a ramificata, cu frunze palmat lobate si cu flori rosii, cu dungi negre. ◊ ~- mare nalba cu tulpina foarte inalta, cu frunze paroase pe ambele parti si cu flori albe-roz. ~-de-gradina planta erbacee cu tulpina e****a si inalta, cu frunze zbarcite, dintate si cu flori purpurii; rujalina. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

PECENEG² ~gi m. ist. Persoana care facea parte din uniunea de triburi de origine turcica, care la sfarsitul sec. IX-XI au migrat spre tarmul nordic al marii Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

PONTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de mareA neagra; propriu marii Negre; din regiunea marii Negre. /<lat. Ponticus, fr. pontique

RAR² ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus

SCIT ~ti m. ist. Persoana care facea parte dintr-o veche populatie indo-europeana ce locuia in sec. VIII-VII i.e.n. in stepele din nordul marii Negre. /<fr. scythe, lat. Scythane

SCRUMBIE ~i f. Peste marin, de talie mica, cu corpul alungit si turtit lateral. ◊ ~-albastra peste marin, de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare si cu dungi intunecate transversale (raspandit, mai ales, in Oceanul Atlantic). ~-de-Dunare scrumbie care trece din mareA neagra in Dunare pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbri

MERLAN, merlani, s.m. Peste din fam. gadidae (cod), de 30-40 cm lungime, avand corp alungit cu solzi mici si netezi, pescuit in Oceanul Atlantic si in Mediterana, cu subspecie si in mareA neagra; foarte apreciat pentru carnea alba si gustoasa; fr. merlan; germ. Merlan, Wittling; engl. whiting (Odontogadus merlangus, ssp. euxinus / Merlangius merlangus)

LAVRAC, lavraci, s.m. Peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in mareA neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din mareA neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in marea Nordului.

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in mareA neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

LIMBA-DE-mare, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din mareA neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

CHEFAL s.m. In general, peste din fam. mugilidae (chefali), avand corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul usor turtit, cu gura lata si obtuza si dintisori ca niste perii; populeaza apele dulci sau salmastre, legate de mare, in Oceanul Atlantic, mareA Nordului, Mediterana si lacurile litorale ale marii Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de pana la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

PAGEL (Iht.) Peste marin din fam. sparidae (sparosi), caracterizat prin coloratia brun-roscata a corpului (sparid-rosu), pescuit in Mediterana si in Atlantic (Pagellus centrodontus), precum si in mareA neagra (Pagellus erythrinus), cel din urma avand corpul viu colorat in rosu; ca si dorada, este un apreciat peste de consum; fr. pagel; it. pagello; germ. Rotbrasse.

IENUPAR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale carui fructe uscate (boabe mari, negre, zbarcite) se utilizeaza in bucatarie drept condiment, in special in marinade, pentru vanat sau varza, si ca ingredient la fabricarea ginului.

PALAMIDA, palamide, s.f. (Iht.) Peste marin, inrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent si in mareA neagra, avand carnea gustoasa si fara oase, foarte apreciat ca peste de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializeaza ca (engl.) bonito.

SCRUMBIE s.f. (Iht.) In general, peste marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, inrudit cu heringul si cu sardina. Scrumbia-de-Dunare (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime si o greutate de pana la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de pana la 35 cm lungime si rizeafca (Alosa caspica) populeaza mareA neagra si Caspica, urcand si pe Dunare; scrumbia mediteraneana (Alosa finta) de pana la 45 cm si pestele-de-mai (Alosa vulgaris) de pana la 60 cm sunt prezente in marile care scalda coastele europene, de unde migreaza in raurile aferente.

MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in mareA neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in mareA neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.

SIP, sipi, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), obisnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge si o lungime de 6 m; singurul sturion prezent in marea Baltica si in Oceanul Atlantic, dar existent si in mareA neagra si Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

NISETRU, nisetri, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in mareA neagra si marea Caspica si in fluviile aferente, de pana la 2 m lungime si o greutate de pana la 100 kg, de la care se obtin icre negre cu bobul mare, de 3-3,5 mm diametru, de culoare cenusie-inchisa (Acipenser guldenstaedti). – V. sturion

CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente marii Negre si marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.

PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in mareA neagra si marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in marea Caspica si marea de Azov, dar si in mareA neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

VIZA, vize, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in mareA neagra si marea Caspica, dar frecvent si in apele dulci aferente, putand ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion

SPROT s.m. (La sg., cu sens colectiv) Peste mic din fam. clupeizilor (heringi), de 15 cm lungime, de culoare albastruie-verzuie, unul din pestii cei mai importanti din marile nordice, prezent si in mareA neagra (Sprattus sprattus); se comercializeaza de obicei afumat, in conserve, dar in tarile occidentale se consuma si pestii proaspeti, intregi, impreuna cu heringi mici(numiti „albitura”, engl. whitebait), prajiti in ulei, la fel ca hamsiile la noi; din germ. Sprotte.

LITORETA s.f. Autocar deschis, folosit pe litoralul marii Negre. [< litor(al) + -eta].

PONTIC, -A adj. Referitor la Pontul Euxin (mareA neagra). [Cf. fr. pontique, lat. ponticus].

SARMATIAN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care apartine acestui etaj. [Pron. -ti-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmatia – nume dat in antichitate regiunii de la nord de mareA neagra].

SINOPE s.n. (Herald.) Culoare verde. [< lat. sinopis, cf. Sinope – oras in Paflagonia, pe tarmul marii Negre].

BORA s.n. invar. Vant violent, uscat si rece, obisnuit mai ales pe coastele de nord-est ale marii Negre si marii Adriatice. [< it., fr. bora].

CORNWALL s.m. (Zool.) Rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele-negru. [Pron. corn-ual. / < engl. cornwall].

BORDO I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin rosu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-inchis. (< fr. bordeaux)

CORNWAL CORN-UAL/ s. m. rasa de porci de talie mare, negri, din Anglia. (< engl. cornwal)

PONTIC, -A adj. referitor la Pontul Euxin (mareA neagra). (< lat. ponticus, fr. pontique)

SCIT, -A adj., s. m. f. (locuitor) care apartinea unei populatii indo-europene nomade, in stepele din nordul marii Negre si ale marii Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limba iraniana veche vorbita de sciti; scitica. (< fr. scythe, lat. scytha)

URZICAR², urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.

ABHAZIA, rep. autonoma in Gruzia, intre tarmul marii Negre si V M-tilor Caucaz, creata la 4 martie 1921; 8,6 mii km²; 535 mii loc. (1987). Cap: Suhumi. Expl. carbunelui, ind. mat. de constr. prelucr. lemnului si a pestelui. Citrice, tutun, ceai. Matase.

ADJARIA, rep. autonoma in Gruzia, la tarmul marii Negre, creata la 16 iul. 1921; 3 mii km²; 393 mii loc. (1989). Cap.: Batumi. Ind. constr. de masini, prelucr. petrolului, si a lemnului, alim. Cereale, citrice, tutun, ceai.

AGIGEA, com. in jud. Constanta, pe tarmul marii Negre, la gura canalului Dunare-mareA neagra (km 64,2). Ecluza. Port maritim. Statiune balneoclimaterica. Sanatoriu de tuberculoza osteoarticulara. Rezervatie de dune marine (25 ha). Statiune de cercetari marine (infiintata in 1926 de Ion Borcea).

ALMA, riu in S Crimeei, ce se varsa in mareA neagra la N de Sevastopol. Aici a avut loc batalia decisiva, soldata cu infringerea trupelor rusesti in Razboiul Crimeei (20 sept. 1854).

ANTIPA, Grigore (1867-1944, n. Botosani), biolog roman. Acad. (1910). Intemeietor al Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele. A elucidat problemele productivitatii biologice a Dunarii si a partii de NV a marii Negre; a pus bazele scolii romanesti de hidrobiologie, ihtiologie si oceanologie; autorul unei conceptii moderne ecologice a biosociologiei si bioeconomiei biosferei. Initiatorul dioramelor si unul dintre creatorii muzeologiei moderne. Membru al mai multor academii straine.

ASIA MICA, pen. in V Asiei, scaldata de apele marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.

AZOV, mareA ~, sector al marii Negre, legat de aceasta prin str. Kerci; 39 mii km². Ad. medie: 7 m; ad. max. 15 m; salinitate medie: 10-13‰. In ea se varsa Donul si Kubanul. Pr. porturi: Taganrog, mariupol, Eisk. Inghetata iarna. Pescuit. Numeroase statiuni de odihna.

BALANUS ({i}; {s} lat. balanus „id.”) s. m. (ZOOL.) Gen de crustacee cu cochilia in forma de trunchi de piramida, care traiesc fixate pe stincile litoralului si pe cochiliile molustelor. In mareA neagra traieste specia Balanus improvisus.

BALCANI sau STARA PLATINA, lant muntos in Bulgaria, intre Timok (la V) si mareA neagra (la E). Lungime: 555 km. latime: 20-50 km. Geologic si geografic, B. se impart transversal in trei sectoare distincte: B. Vestici, alcatuiti din roci cristaline si eruptive vechi, calcare mezozoice si flis; culmi cu versanti abrupti; trecatori inalte; alt. max.: 2.168 m (vf. Midjar); B. Centrali, formati din sisturi cristaline si granite; trecatori putine si inalte (Sipka, 1.330); alt. max.: 2.376 m. (vf. Botev); B. Estici, cu alt. intre 300 m (in E) si 1.000 m (in V), care impreuna cu Sredna Gora (M-tii Antibalcani), la S inchid depr. tectonice Sofia si Tundja superioara. Turism montan. Parcuri nationale.

BALCIC, oras in NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Statiune balneoclimaterica pe tarmul marii Negre. Castel cu parc si paraclisul „Stella maris” in stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnesti de la Curtea de Arges, cu fresce interioare, care au apartinut (resedinta de vara) reginei maria a Romaniei. In antic. colonia greaca Dionysopolis infiintata de colonisti din Milet in sec. 6 i. Hr. Intre 1913 si 1940, situata in Cadrilater, a apartinut Romaniei.

BASARABI 1. Oras in jud. Constanta, situat in Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanta; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunare-mareA neagra. Expl. de calcare si creta. Constr. si reparatii navale; intrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de crestere a taurinelor. Statiune de cercetari viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervatie naturala complexa „Fintinita Murfatlar” (20 ha). Declarat oras in 1989. Pina in 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre crestine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din sase bisericute, galerii, incaperi pentru locuit, cavouri si morminte. Peretii acestora sint acoperiti cu figuri incizate, inscriptii runice, slavone (922) si in limba greaca (992).

BATUMI, oras in Gruzia, cap. Rep. Autonome Adjaria, port la mareA neagra; 136 mii loc. (1989). Ind. de utilaj petrolier, constr. navale, prelucr. petrolului; citrice, ceai. Export de produse petroliere. Statiune balneara. Gradina botanica (1912). Cunoscut ca cetate (sec. 11).

BLAVATSKI, Vladimir Dmitrievici (1899-1980), arheolog rus. Prof. univ. la Moscova, Cercetator al oraselor antice de pe litoralul nordic al marii Negre (Fanagoria, Panticapaion s.a.).

BRATESCU, Constantin (1882-1945, n. sat Mineri, jud. Tulcea), geograf roman. M. coresp. al Acad. (1919), prof. univ. la Cernauti si Bucuresti. A sustinut conceptia geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii („Delta Dunarii. Geneza si evolutia sa morfologica si cronologica”, „Oscilatiile de nivel ale apelor si bazinului marii Negre in Cuaternar”).

BUGUL DE SUD (IUJNII BUG), fl. in Ucraina (C.S.I.); 806 km. Izv. din Pod. Volino-Podolic, trece prin Nikolaev si se varsa in mareA neagra printr-un liman. Navigabil in cursul inferior. Irigatii. Hidrocentrale.

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si mareA neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.

BURGAS, oras in E Bulgariei, port la mareA neagra; 197,6 mii loc. (1988). Aeroport international. Santiere navale. Constr. navale si de mat. rulant, produse electrotehnice, textile si alim. Combinat petrochimic. Export de tutun. Statiune balneara maritima.

CADRILATER, reg. istorica in S Dobrogei, intre cursul Dunarii si litoralul marii Negre, cuprinzind jud. Durostor si Caliacra. A apartinut Romaniei in perioada 1913-1940.

CALIACRA, jud. istoric in SE Dobrogii, in cadrul Cadrilaterului, marginit la E de tarmul marii Negre. Relief de podis cu alt. de c. 300 m coborind spre mare prin faleze inalte (Coasta de Argint). Orase pr.: Bazargic, Balcic, Cavarna.

CALLATIS, oras antic fundat in sec. 6 i. Hr., pe coasta de V a marii Negre de colonisti greci din Heracleea Pontica. Centru infloritor in timpul dominatiei romane in Dobrogea, isi inceteaza existenta la inceputul sec. 7. Azi Mangalia, jud. Constanta.

BORZA, borze, s. f. Gandac mare, negru, care traieste in locuri umede si elimina la atingere o secretie rau mirositoare (Blaps mortisaga).

CAP AURORA, statiune balneoclimaterica estivala (inaugurata in 1973) situata in extremitatea sud-estica a Romaniei (jud. Constanta), pe tarmul marii Negre, la 4 km N de Mangalia careia ii apartine din punct de vedere ad-tiv.

CARASU, vale in centrul Dobrogei (46 km), pe cursul careia a fost construita cea mai mare parte a Canalului Dunare-mareA neagra.

CIMERIAN (‹ cimerieni), etaj al Pliocenului superior din Bazinul marii Negre, corespunzator Dacianului din Bazinul Dacic.

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din mareA neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

ISTROS 1. Denumirea traca a Dunarii, folosita si de izvoarele antice grecesti. A fost latinizata, ulterior, in Hister. V. Danubius. 2. Colonie greceasca pe tarmul de V al marii Negre. V. Histria.

COMUNITATEA PONTICA, confederatie a oraselor grecesti de pe tarmul de V la marii Negre, cu cap. la Tomis (sec. 2-3), cuprinzind cetatile Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos si Mesembria.

COLHIDA (KOLCHIS), tinut pe tarmul marii Negre, in S Caucazului. Patria legendara a vrajitoarelor Medeea si Circe. Aici s-ar afla Lina de aur, tinta expeditiei Argonautilor.

bereta f. pl. e (fr. beret si berret, pv. berret, it. berretta, care vine d. lat. birus, ros. V. bareta 1). Sapca moale fara cozoroc, cun poarta corabierii din Mediterana si mareA neagra pina la Dunare, soldatii din marina militara, taranii din Pirinei s.a. Dupa razboiu mondial, o poarta tinerimea si e redusa uneori la o simpla tichie. De la 1932 o poarta si soldatii de uscat. V. basca 2.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in mareA neagra.

binzar m. (amplificat din bizii si ruda cu bondar. V. tintar). Mold. sud. Un fel de gindac mare negru (cu corn ori fara corn) care zboara noaptea zbirniind tare. V. caradasca.

NOCTILUCA (‹ fr. {i}; {s} lat. noctiluca „care lumineaza noaptea”) s. f. Specie de flagelat marin, fosforescent, cu corpul sferic, de c. 2 mm in diametru, prevazut cu un tentacul (Noctiluca miliaris). In cantitati mari provoaca fosforescenta apei de mare. Traieste si in mareA neagra.

COROSBINA s. f. Peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in mareA neagra. Sin. catel-de-mare.

cerchez, -a s., pl. eji, eze (turc. cerkez). Om dintr´un popor de la mareA neagra si nordu Caucazului, de origine nelamurita (Circasian). Cerchejii au fost supusi de Rusi intre 1839-59, apoi au emigrat peste 200,000 in Dobrogea, unde, in vre-o 40 de ani, s´au asimilat. Ei formau cavaleria neregulara turceasca. Azi mai traiesc in Caucaz vre-o 217,000.

COSTINESTI, sat. in com. Tuzla, jud. Constanta, statiune balneoclimaterica estivala situata pe tarmul marii Negre, la 28 km S de Constanta. mare complex turistic pentru tineret, numeroase vile, minihoteluri, camping. Tabara studenteasca internationala de vara.

CRAP (‹ bg., scr.) s. m. Peste teleostean, ciprinid, dulcicol, raspindit in bazinele marilor neagra, Aral si Caspica, in Europa Centrala, de Vest, de c. 30-60 cm si 1-4 (6) kg, semimigrator, cu corp lung acoperit de solzi mari, argintii-ruginii si cu doua perechi de mustati (Ciprinus carpio). Prezinta mare valoare economica, motiv pentru care s-au creaat multe rase de cultura: Lausitz, Galitiana, Aischgrund, Aurul Deltei.

cireasa (vest) f., pl. esi (Munt.), ese (Olt.), si ciresa (est), pl. ese (lat. cerasa, pl. de la cerasum, ciresa, vgr. kerasos, cires, si kerasion, ciresa, iar acesta d. orasu Kerasus, -untos, lat. Cerasus, -untis, din Pont, la mareA neagra, unde erau paduri de ciresi salbatici, numit si azi de Turci Kirasun [kiras, kiraz, arm. geras, pers. kires, ciresa], de unde Lucul, dupa ce l-a invins pe Mitridate [66 in ainte [!] de Hristos], i-a adus si i-a plantat in Italia; it. ciliegia si ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche, d. rom. vine vsl. cresinia, rus. rut. ceresnea, bg. ceresa). Fructu ciresului. Cirese amare, un fel de cirese de un ros foarte inchis, mai mici si cam amare.

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

JUPITER 1. Iupiter. 2. Statiune balneoclimaterica estivala, pe tarmul marii Negre, la 5 km N de Mangalia (jud. Constanta), de care apartine ad-tiv. Plaja cu nisip fin. Indicata atat pentru odihna, cat si pentru tratament curativ (hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, stari de debilitate, decalcifieri, dermatoze etc.).

MARSUIN (‹ fr.) s. m. Mamifer cetaceu din familia delfinidelor, cu dinti izodonti, aplatizati lateral, cu varfuri crenelate fara un rostru distinct, avand 1,30-1,80 m lungime (Phocaena phocaena). Traeste in Oc. Atlantic, M. Mediterana si mareA neagra; specie bentonica, prezenta in apropierea tarmului, mai ales vara. Sin. porc de mare.

NAVODARI, oras in jud. Constanta, situat pe tarmul marii Negre, pe canalul Poarta Alba-Navodari-Midia; 35.594 loc. (2000). Port fluvio-maritim. Centrala electrica si de termoficare. Reparatii navale. Combinat petrochimic. Fabrica de zahar. Statiune balneoclimaterica estivala destinata in special copiilor (anual, aici sunt organizate tabere pentru copii). Mentionat documentar ca sat in 1412 si declarat oras la 17 febr. 1968.

LABAN (‹ rus.) s. m. Peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenusie-albastruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterana patrunde in mareA neagra, apoi in Delta Dunarii si in lacurile litorale.

LACU TABACARIEI, laguna marina situata in N municipiului Constanta, alimentata cu apa dulce din L. Siutghiol; 95 ha. Ad. max.: 6,4 m. Are scurgere spre mareA neagra. Amenajat pentru agrement.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

RIONI, fluviu in Georgia; 327 km. Izv. din m-tii Caucaz, curge pe directie SV si V, trece prin Kutaisi si se varsa in mareA neagra, la N de Poti. Navigabil in cursul mijlociu si inferior. Hidrocentrala Kutaisi. Denumirea antica: Phasis. In zona de varsare este plasata legendara Colhida. A fost considerat un timp frontiera intre Europa si Asia.

SAMSUN, oras in N Turciei, port la golful omonim al marii Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de masini, chica (ingrasaminte), textila si alim. Productie de tigarete. Exporta tutun, tigarete, lana, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Intemeiat in 562 i. Hr. de colonistii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel mare in sec. 4 i. Hr., de romani in anul 71 i. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortareata pe care au numit-o Samsun, cu existenta de sine statatoare pana in 1425, cant turcii otomani le-au unit intr-o singura asezare. Anexat de Rusia in 1783. Distrus in mare parte de incendiul din 1869.

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si mareA neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de Gura Portitei.

OCEAKOV, oras in SE Ucrainei, port pe tarmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). Conserve de peste. Cetate construita in 1492 de hanul tatar Mengli-Ghirai in apropiere de limanul Niprului,, numita Kara-Kermen; cucerita de turci, care i-au schimbat numele in O., a devenit o importanta baza navala turceasca in mareA neagra. Cucerita de rusi in dec. 1788. Prin Pacea de la Iasi (1791) a intrat in componenta Rusiei; in 1991 a revenit Ucrainei.

PAFLAGONIA (PAPHLAGONIA), regiune istorica in N Asiei Mici, in zona de litoral a marii Negre. Locuita de paflagoni, a fost sediul coloniei grecesti Sinope, fiind inclusa in Regatul Lidiei (sec. 6 i. Hr.) si apoi in Persia (sec. 6-4 i. Hr.). Dupa cucerirea macedoneana (333 i. Hr.) a lui Alexandru cel mare, a fost condusa de diadohi locali. Pompei a incorporat zona costiera in provincia romana Pont si Bitinia (65 i. Hr.). Anexata de Augustus si inclusa in provincia Galatia (6 d. Hr.). Sub Diocletian formeaza o provincie independenta. A facut parte din Imperiul Bizantin pana in 1071, cand dupa batalia de la Manzikert, toate tinuturile de coasta au fost pierdute in favoarea turcilor selgiucizi, iar in sec. 14 a fost ocupata de turcii otomani.

OSTREINOS (‹ ngr.) Peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 20-30 cm lungime, inrudit cu chefalul, care traieste in Oc. Atlantic, M. Mediterana si mareA neagra (Mugil saliens).

OSTROGOTI (‹ fr.; lat. Ostrogothus „gotii de est”) s. m. pl. Populatie de neam germanic apartinand ramurii rasaritene a gotilor. In sec. 3-4 se aflau pe teritoriul dintre Don si Nistru (in N se intindeau pana in S actualului stat Belarus, iar in S pana la mareA neagra). Invinsi de huni (370/375) o parte dintre ei s-au asezat de-a lungul Dunarii (c. 450); cand s-a prabusit (454-455), Theodoric a condus invazia o. in Pen. Italica, unde a intemeiat Regatul o. (489-553). Statul lor a fost cucerit de imparatul bizantin Iustinian I, dupa care rolul istoric al o. inceteaza.

ODESSOS, oras-stat grec intemeiat de milesieni in prima jumatate a sec. 6 i. Hr. pe tarmul tracic al marii Negre, pe teritoriul de astazi al orasului Varna (Bulgaria). In sec. 3-2 i. Hr. cunoaste apogeul economic si cultural. Inclus in provincia romana Moesia. A suferit mari distrugeri provocate de invazia populatiilor migratoare.

COARNA, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.

DREPNEA s. (ORNIT.; Cypselus apus) (pop.) lastun-mare, lastun-negru, (reg.) randunica-de-munte, randunica-de-padure, randunica-de-ploaie, randunica-de-turn, randunica-de-ziduri.

BUBALINA ~e f. 1) la pl. Specie de vite cornute avand parul negru, corpul mare si coarnele in forma de semiluna. 2) Animal din aceasta specie. /<fr. bubalines

CHIMION s.m. 1. Planta umbelifera bi- sau plurianuala, spontana sau cultivata, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, iar in bucataria europeana drept condiment; pop. chimen, chimion-de-camp, chimion salbatic (Carum carvi). 2. Planta umbelifera anuala ale carei seminte aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari si mai amare decat ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment in bucataria orientala (mai ales chimion alb) si in cea occidentala, in special in amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum si in farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).

REGUR s. n. sol negru, de mare fertilitate, in regiunile (sub)tropicale uscate, de savane si prerii, pe roci magmatice, pe calcare si depozite argiloase. (< germ. Regur, fr. regur)

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).

caradasca f., pl. ste (bg. garagaska. V. caragata. Est. Un fel de gindac negru foarte mare care zboara noaptea si care se distinge pin [!] doua coarne mari cu care stringe ca cu un cleste (lucanus cervus). – Si radasca, ragace si ragasca (vest). V. bondar, carabana.

LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. Rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.

corb m., voc. corbule, vechi si coarbe, azi rar (Sez. 4, 219) corbe (lat. corvus, it. corbo, corvo, vfr. cat. corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). O pasare neagra mai mare de cit cioara si care traieste pin [!] paduri si maninca si mortaciuni cind gaseste: a navali ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tilhar la tilhar nu face rau. Zilele corbului, zilele de 19-24 Febr., cind poporu crede ca crapa ouale corbului de ger. Corb de noapte, bitlan de noapte (ardea nycticorax). negru corb (sau ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de par. V. porumb 3.

GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

CLEAN, cleni, s. m. Peste rapitor de apa dulce din familia ciprinidelor, cu botul rotunjit, cu corpul gros, aproape cilindric, acoperit cu solzi mari, tiviti cu negru (Leuciscus cephalus). – Din bg. kljan.

CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

BORA n. invar. Vant puternic, uscat si rece, care bate pe coastele nord-estice ale marilor Adriatica si neagra. /<it., fr. bora

CONDOR ~i m. Specie de vultur, de talie mare, cu penaj negru, cu pete albe pe aripi, cu capul si gatul golas, mut, care traieste in muntii din America de Sud. [Acc. si condor] /<fr. condor

CORB ~i m. Pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus

CRACANA² ~e f. 1) Varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ana

RADASCA ~te f. Insecta de talie mare, de culoare neagra-castanie, masculul avand coarne ramificate, curbate spre interior. /<bulg. ragatka

Svab¹ ~i m. 1) Gandac nocturn de culoare bruna-roscata, care se hraneste cu produse alimentare; gandac-de-bucatarie; libarca. 2) Gandac nocturn de talie mare, de culoare neagra-cafenie; gandac-negru; gandac-de-casa. /<ucr. svab, germ. Schwabe

ZAGAN ~i m. Vultur de talie mare, cu pene negre, in forma de barba sub cioc; vultur-barbos. /<turc. zagan

CIMPANZEU s.m. Maimuta antropoida mare, cu pielea neagra, care traieste in cete in Africa ecuatoriala. [< fr. chimpanze < cuv. african].

BELUGA s.f. Nume rusesc pentru morun (Huso huso), peste din fam. acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar.

TOCO² s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gatul si pieptul alb, iar ciocul rosu cu galben si negru. (< germ. Toko)

BORA s. m. invar. Vant violent, uscat si rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale marii Adriatice si Negre. – It. bora.

SCRIPCARAS, scripcarasi, s. m. Greier de camp, de culoare neagra, cu capul mare si cu corpul scurt (Gryllus campestris). – Din scripcar + suf. -as.

CALPAC, calpace, s. n. (Inv.) Caciula mare de piele neagra, sferica sau cilindrica, tivita cu blana scumpa, purtata de domn si de boierii mari. ♦ Caciula cilindrica de stofa, impodobita cu blana, purtata de oraseni. ♦ Caciula purtata la unele uniforme militare. – Tc. kalpak.

CIOCARLIE, Livius (n. 1935, Timisoara), critic literar roman. Prof. univ. la Timisoara. Studii de poetica din perspectiva semiotica si textualista („negru si alb”, „mari corespondente”), romane („Un Burgtheater modern”, „Clopotul scufundat”).

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

NONIUS s. m. Rasa de cai autohtona caracterizata prin talie mare si culoare dominanta neagra. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nonius.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

DOBERMAN s.m. Rasa de caini de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui cu pete roscate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima data astfel de caini].

CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.

budur s.n. (reg.) stanca mare, adapost pentru capra neagra.

DOBERMAN s. m. rasa de caini de paza si de companie, de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)

MADERA s. n. varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare neagra. ◊ vin dulce din acesti struguri. (< port. madera)

ABOLITIONISM s.n. Miscare politica aparuta la sfarsitul sec. XVIII, care urmareA desfiintarea sclaviei negrilor din SUA, Franta, mareA Britanie; p. gener. miscare politica, sociala care sustine desfiintarea sclaviei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abolitionnisme.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.

PAG paga, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagra sau roscata, cu pete mari albe. /<sl. pegu

SPRANCENAT ~ta (~ti, ~te) Care are sprancene mari si dese (mai ales negre). /spranceana + suf. ~at

ANTRACIT s. n. carbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite)

SEIBEL ZAI-BAL/ s. n. varietate de struguri hibrizi, cu bobul rotund, mare, de culoare vinetie sau neagra; zaibar. ◊ vin din acesti struguri. (< fr. seibel)

CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.

RODOFITE s. f. pl. Filum care cuprinde alge unicelulare sau pluricelulare (filamentoase, lamelare sau amplu remificate) cu un colorit specific, rosu, roz sau violaceu, datorita pigmentilor ficocianina si ficobilina (Rhodophyta). Abundente in apropierea tarmului in marile tropicale, pana la adancimi de c. 200 m, dar prezente si in mari temperate (inclusiv in M. neagra) si chiar si in apele continentale. Sin. alge rosii.

CALPAC, calpace, s. n. (Inv.) Caciula mare sferica sau cilindrica, de piele neagra, tivita cu blana scumpa, pe care o purtau domnul si boierii mari (mai tarziu si negustorii straini). ♦ Caciula purtata la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak.

NALBAR¹ s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale carui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. n.] – Din alb.

SOBOLAN, sobolani, s. m. Mamifer rozator omnivor din familia muridelor, mai mare decat soarecele, cu coada lunga acoperita cu solzi in forma de inele, care traieste in jurul locuintelor, hambarelor, depozitelor etc., provocand mari stricaciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Sobolan negru (sau de casa) = sobolan care traieste in camari, in poduri etc., produce mari pagube si transmite diferite boli infectioase (Rattus rattus). Sobolan de apa = sobolan de culoare roscata, care traieste pe malul apelor (Arvicola terrestris). Sobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagra-violeta, extras din apa de mare si intrebuintat in medicina, sub forma de solutie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

NONIUS m. Rasa de cai autohtona, de talie mare si de culoare mai ales neagra. [Sil. -ni-us] /<ung. nonius

STACOJ ~i m. inv. 1) Crustaceu asemanator cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagra-verzuie, avand in partea anterioara a corpului o pereche de clesti lungi si vigurosi; rac. /<ngr. stakos

ZAIBAR m. pop. 1) Varietate de vita de vie nealtoita, avand struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagra. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.

VARI s. m. cel mai mare dintre lemurieni, cu blana deasa, negru cu alb, in padurile din nord-estul Madagascarului. (< fr. vari)

FILER² s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mari consistenta, adezivitatea si stabilitatea termica a unor materiale. – Din fr., engl. filler.

MACROU, macrouri, s. n. Peste de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre, care se apropie de tarmuri primavara si vara (Scomber scomber). **Conserva din carnea acestui peste. [Var.: macro s. n.] – Din fr. maquereau.

VARSAT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) varsa. 2. (Med.; pop.) Variola. ◊ Varsat negru = forma grava de variola, in care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase si pline cu sange, aparand ca niste pete negre. Varsat de vant = varicela (Pop.) Varsat mare = scarlatina. (Pop.) Varsat mic = pojar. – V. varsa.

APARATOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea rotilor trasurii. 2) reg. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari rosii, cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; mac; somnisor. [G.-D. aparatorii] /a (se) apara + suf. ~atoare

CIOARA ciori f. Pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. ~ gulerata. ◊ Cat ~a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ra] /Cuv. autoht.

JAGUAR ~i m. Mamifer carnivor, de talie mare, cu blana galbena-roscata cu pete negre, care traieste in America de Sud. [Sil. -guar] /<fr. jaguar

NALBAR ~i m. Fluture de talie mare, cu aripi albe, strabatute de nervuri negre, ale carui larve se hranesc cu frunze de pomi fructiferi; fluture-alb. /Din alb

CLEVEIT s.n. Varietate de pehblenda de culoare neagra-bruna, care, prin incalzire, degajeaza o mare cantitate de heliu. [Pron. -ve-it. / < fr. cleveite].

coroaba, coroabe, s.f. (reg.) 1. fruct al unui maracine; porumba, porumbea. 2. planta ierboasa, paroasa, cu flori mari, albastre-violacee; busuioc-de-padure, iarba-neagra. 3. busuioc salbatic. 4. cartof.

MACROU s.n. Peste de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ♦ Conserva proaspata din carnea acestui peste. [< fr. maquereau].

MACROU s. n. peste de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ◊ conserva din carnea acestui peste. (< fr. maquereau)

TIGRU s. m. 1. mamifer carnivor din familia felidelor, cu corp zvelt, de talie mare, cu blana galbena-roscata cu dungi negre, transversale, in Asia de sud-est. 2. (fig.) om foarte crud, impulsiv, energic. (< fr. tigre, lat. tigris)

barza f., pl. e (din bearza, care e o met. din breaza, de unde si barz. De aci si alb. bardha, barza, fem. d. barth, alb. Cp. cu zara). Sud. Cocostirc, o mare pasare calatoare alba cu virfu aripilor negru, cu ciocu ros si cu picioarele inalte (ciconia). V. cocor.

HᾹJJ ’Umar, al- (’Umar ibn Sa’id Tal) (1797-1864), conducator militar arab. Desemnat de viceregele Egiptului, Ibrahim Pasa, calif al Africii Negre. A convertit, cu forta, la islamism mari regiuni din centrul Africii. Imperiul creat de el a fost anexat de francezi (1897).

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

LEBADA, lebede, s. f. 1. Gen de pasari acvatice, mai mari decat gasca, cu pene albe sau (rar) negre si cu gatul lung si arcuit (Cygnus); pasare care face parte din acest gen. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare (inainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

BATLAN ~i m. Pasare de balta, asemanatoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenusiu si cu un mot negru la ceafa. [Sil. ba-tlan] /<bulg. batlan

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

CORVIDE (‹ fr.; {s} lat. corvus „corb” + gr. eidos „aspect”) s. n. pl. Familie de pasari cu c. 100 de specii cosmopolite, de talie mijlocie si mare, incluzind, cu exceptia pasarilor lira, cei mai mari reprezentanti ai ordinului paseriforme (corbul), migratoare (cioara neagra), sedentare (cotofana), carnivore (corbul), vegetariene (stancuta), omnivore (cioara de semanatura); rapitoare indraznete si viclene, sint in general daunatoare; au instincte sociale dezvoltate, sint foarte bune imitatoare ale oricarei voci si se pot dresa (Corvidae).

TIGRU, tigri, s. m. Specie de mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia si in insulele Australiei (Felis tigris). ♦ Epitet dat unui om energic, impulsiv, crud. – Din fr. tigre, lat. tigris.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

CUFUNDAR ~i m. 1) Pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) Pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

GRAUR ~i m. Pasare migratoare, mai mare decat vrabia, cu cioc ascutit si cu penaj negru-verzui, impestritat cu alb. /<lat. graulus

MAC¹ ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

POPAZ m. 1) Planta tropicala mare, cu frunze lungi si inguste. 2) Semintele acestei plante negre la culoare otravitoare, avand diverse intrebuintari in medicina. /<turc. popaz

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) Planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor

TIGRU s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia de sud-est. ♦ (Fig.) Om foarte crud, impulsiv, energic. [< fr. tigre, lat. tigris].

KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). Zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. Aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.

CIMPANZEU, cimpanzei, s. m. Specie de maimuta mare, antropomorfa, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea neagra (Pan troglodytes) – Din fr. chimpanze.

RAS², rasi, s. m. Specie de mamifer salbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decat pisica salbatica, cu blana galbena-roscata (cu pete negre) si cu smocuri de par pe urechi; linx (Lynx lynx). – Din sl. rysi.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

PASTRAV s. 1. (IHT.; Salmo trutta fario) (reg.) pastran, patat. 2. (IHT.) pastrav de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalac. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru.

VULTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultan, (prin Transilv.) sas. (~ este numele mai multor pasari rapitoare mari.) 2. vultur barbos (Gypætus barbatus) v. zagan, (rar) vultur negru, (reg.) surligaie, (Transilv.) ceahlau, (Transilv. si Ban.) sorlita, (Transilv.) susugaie.

LEBADA ~ede f. Pasare acvatica migratoare de talie mare, cu gat lung, arcuit si cu penaj alb sau negru. ◊ Gat de ~ a) gat lung si gratios; b) conformatie defectuoasa a gatului. Cantecul ~edei ultima opera de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelatie din emisfera nordica. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

CAZUAR (‹ fr., germ.) s. m. Gen de pasari acarenate, raspandite in Australia, ins. Noua Guinee, de c. 160 cm, bune inotatoare si alergatoare, cu corpul turtit lateral, picioare scurte si puternice, terminate cu trei degete si capul acoperit cu o casca cornoasa (Casaurius). ♦ C. australian = pasare mare (1,65 m), din padurile Australiei de Nord, solitara, cu penaj negru ca taciunele si formatii cornoase, rosii-violacee, pe cap si pe git; atinge 50 km /h in alergare (Causarius causarius).

ALBATROS, albatrosi, s. m. Pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.

MENILIT s. n. Roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.

DOAMNA ~e f. 1)(folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Femeie casatorita. 2) Sotie a domnului. 3) inv. Stapana a unei case boieresti. ◊ ~ mare planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre, intrebuintata in medicina; matraguna. /<lat. dom[i]na

mareE s. f. miscare periodica de ridicare (flux) sau coborare (reflux) a nivelului apelor marii sau oceanului (de doua ori pe zi), datorita atractiei gravitationale a Lunii si a Soarelui. ♦ ~ atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui; ~ neagra = panza de petrol din accidente ale petrolierelor, care pluteste pe mare, poluand-o. (< fr. maree)

ABOLITIONISM (< fr.) s. n. 1. Miscare sociala vizand abrogarea unei legi. 2. Spec. Miscare politica pentru desfiintarea sclaviei negrilor, aparuta la sfarsitul secolului 18 in S.U.A., Franta si mareA Britanie.

WOLFRAMIT (‹ germ. {i}) s. n. Wolframat natural de fier si de mangan, cristalizat in sistemul monoclinic. Este negru, brun, are urma cafenie, luciu adamantin-gras si greutate specifica mare. Reprezinta sursa cea mai importanta de extragere a wolframului.

NONIUS (‹ magh.) s. m. Rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.

CICOARE², cicori, s. f. Insecta galbena-castanie, cu spinarea neagra, cu aripile stravezii si lungi, cu capul lat si cu ochii mari (Cicada orni). – Lat. *cicala (= cicada).

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

mareE, maree, s. f. 1. Miscare oscilatorie zilnica si alternativa (de inaintare sau de retragere de la tarm) a apelor marilor si oceanelor, datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ◊ (In sintagma) maree neagra = strat de petrol care pluteste pe suprafata apei si polueaza plajele, ca urmare a accidentarii vaselor petroliere. – Din fr. maree.

AUR n. 1) Metal nobil, galben, stralucitor, maleabil si ductil, din care se fac obiecte de podoaba. Inel de ~. ◊ ~ negru carbune de pamant. Epoca de ~ perioada de inflorire. 2) fig. Lucru de mare pret (bani, avere, bogatie). ◊ A inota in ~ a fi foarte bogat. A cantari cu ~ a plati foarte scump pentru un lucru. [Sil. a-ur] /<lat. aurum

PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

SCORPENA s. f. peste marin de culoare neagra, cu capul acoperit cu solzi ascutiti care contin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpene, lat. scorpena)

CORCODEL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de pasari subacvatice, cuprinzind c. 20 de specii, larg raspindite (cu exceptia zonelor arctice), foarte bune inotatoare si cufundatoare, fara coada si cu picioarele asezate in partea posterioara a corpului. In Romania se intilnesc patru specii ca oaspeti de vara (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu git rosu (P. griseigena), c. cu git negru (P. nigrocollis) si c. pitic (P. ruficollius) si o specie, accidental, iarna: c. de iarna (P. auritus).

BUBALINA, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute inrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele in forma de semiluna, cu pielea groasa si cu parul negru; (si la sg.) animal care face parte din aceasta specie. – Din fr. bubalines.

PATA s. 1. stropitura, (reg.) patatura, picatura. (O ~ de sange, de noroi.) 2. (inv.) maculatura, macula. (~ mare de cerneala pe hartie.) 3. (prin Ban. si Transilv.) sarga. (Calul are o ~ neagra pe grumaz.) 4. (ANAT.) pata galbena v. macula lutea.

PARDOS ~si m. 1) inv. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete negre; leopard; pantera. 2) Blana acestui mamifer. 3) fig. Om curajos, viteaz. /<sl. parudosu, ngr. pardos

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

CIOC² ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

CAZUAR, cazuari, s. m. Gen de pasari mari din Oceania, asemanatoare cu strutul, cu o creasta cornoasa pe frunte si cu pene negre intrebuintate ca podoaba (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario.

MATRAGUNA, matragune, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care contin atropina si cu fructe negre, lucitoare, intrebuintata in medicina pentru proprietatile ei antiseptice si c******e; beladona, doamna-codrului, doamna-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parca i-a dat cineva (sau a mancat) matraguna = parca e nebun. – Cf. alb. matergone.

PANTERA ~e f. 1) Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete inchise; leopard. ◊ ~ neagra specie de leopard cu blana neagra, care traieste in insulele din Sud-Vestul Asiei. 2) Blana a acestui mamifer. 3) fig. Femeie rea, manioasa si violenta. /<fr. panthere

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

BOR¹ (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenusiu, opac, cu luciu metalic; intrebuintat ca adaos la obtinerea unor aliaje, carora le mareste duritatea si rezistenta la coroziune, la detectia neutronilor si la protectia contra lor in tehnica nucleara etc. A fost descoperit in 1808 de H. Davy si independent de J.L. G*y-Lussac si L.J. Thenard.

CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care contine 42% oxid de fier. Are culoare verde pina la neagra, luciu mat si se formeaza in mediile sarace in oxigen, in zonele litorale ale marilor.

albastru, -a adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea [!] cerului senin. Fig. Iron. Inima albastra, intristata. Pele [!] albastra, astrahan negru, a carui pele bate in albastru (V. bascaliu). S. n. Coloarea albastra: albastru cerului, marii. Albastru de Prusia, o vopsea albastra inchisa.

cacom si (vechi) cacum m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afara de virfu coadei, care e negru (putorius ermisea). Blana lui e foarte scumpa si se intrebuinteaza la mantalele suveranilor in marile ceremonii. E si emblema integritatii morale. V. si ermelin si mustelid.

COPSA MICA, oras in jud. Sibiu, pe stg. Tirnavei mari; 6.454 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de gaz metan. Ind. chimica pe baza prelucr. gazului metan (negru de fum, acid sulfuric). Metalurgia zincului si plumbului. Fabrica de plexiglas si stiplex. Unul dintre cele mai poluate orase ale Romaniei. Mentionat documentar din 1402. Declarat oras in 1966.

ACIPENSERID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti rapitori, de talie mare, cu scheletul cartilaginos si cu corpul fara solzi, pescuiti pentru carnea si pentru icrele lor negre (reprezentanti: morunul, nisetrul, pastruga etc.); sturioni. 2) Peste din acest ordin. /cf. lat. acipenser

BARZA berze f. Pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.

VARSAT² n. pop. Boala epidemica de natura virotica caracterizata prin eruptii de vezicule (sau pete rosii) pe suprafata pielii, care, uscandu-se, lasa cicatrice; variola. ◊ ~ negru variola hemoragica. ~ de vant boala contagioasa care se manifesta prin febra si eruptie veziculara; varicela. ~ mare boala contagioasa (frecventa la copii) care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii; scarlatina. ~ mic boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; pojar; cori. /v. a (se) varsa

CORMORAN s.m. Pasare palmipeda de culoare neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].

CORMORAN s. m. pasare acvatica palmipeda neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. (< fr. cormoran)

AFRICAN, A (‹ Africa) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia bastinasa de rasa negrid-australoida a Africii. 2. Adj. Care apartine Africii sau populatiei ei, privitor la Africa sau la populatia ei. ♦ Arta a. (sau arta neagra) = arta care s-a dezvoltat in strinsa legatura cu cultul si obiceiurile tribale, prezentind o mare diversitate de la un grup de populatie la altul. Ea se manifesta mai ales in sculptura antropomorfa si animaliera (figuri de sefi si stramosi, totemuri, masti etc.), in tesaturi, in orfevrarie si in obiecte de uz zilnic. Se caracterizeaza prin acuitatea observatiei, stilizarea expresiva si prin sensul simbolic al imaginilor. A influentat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).

ROTUNNO, Giuseppe (n. 1923), operator italian de film. Colaborator constant al regizolor Luchino Visconti si Federico Fellini („Rocco si fratii sai”, „Ghepardul”, „Amarcord”, „Casanova”), dar si cu alti mari regizori italieni si de alte nationalitati („marele razboi”, „Tot acest jazz”, „Aventurile baronului Munchhausen”). El lucreaza cu egala virtuozitate in alb-negru si color, pentru ecran normal sau cinemascop.

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

CAZUAR ~i m. Pasare mare din Noua Guinee si Australia, asemanatoare cu strutul, avand o creasta cornoasa pe frunte si pene negre, intrebuintate ca podoabe. [Sil. -zu-ar] /<fr. casoar, it. casuaro

NISETRU ~i m. Peste rapitor de talie mare, acoperit cu placi osoase pe spinare si pe partile laterale, apreciat pentru carnea si icrele lui (negre). /<bulg. nesetar, esetar

STRUT ~i m. Pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.

REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.

caraghioz m., pl. ji (turc. karagoz, bufon, mascarici, d. kara, negru, si goz, ochi; bg. karagios). Bufon in vechile farse. Glumet poznas: acest om e un mare caraghioz. Adj. Ridicul: esti caraghioz cu asemenea idei, o casa caraghioaza. Adv. In mod caraghioz. – Si -ghios, pl. si.

DOLIU ~ri n. 1) Durere adanca provocata de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comuna. ~ national. ◊ Zi de ~ zi care aminteste de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (imbracaminte sau banta neagra) prin care cineva isi exprima aceasta durere. A fi in ~. A purta ~. /<lat. dolium

CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. Rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).

KU KLUX KLAN, organizatie secreta terorista si rasista americana, fondata (1866) dupa Razboiul de Secesiune, ca un club social in Pulaski (Tennessee), de veteranii sudisti, cu scopul declarat al ingradirii drepturilor cetatenesti acordate negrilor dupa desfiintarea sclaviei (in special dreptul la vot). Interzisa in 1877, a fost refacuta la Atlanta (1915), bucurandu-se de un mare numar de adepti. Activitatea ei a fost indreptata si impotriva evreilor, a strainilor si a sindicatelor. In declin dupa 1928, a reaparut in anii ’60 pentru a se opune politicii de integrare rasiala si acordare de drepturi civile.

STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pesti rapitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fara solzi, acoperit cu cinci siruri longitudinale de discuri osoase, pescuiti pentru carnea, icrele negre si cleiul lor; (si la sg.) peste din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

PAR s. (BOT.) parul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salba-moale, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-canesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; parul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiana-de-buba-neagra, parul-Maicii-Domnului, parul-orfanei, percica-fetei; parul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) parul-fetei, parul-Maicii-Preciste, parul-Sfintei-marii.

STRUT¹, struti, s. m. Pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

CHIRA s. f. Numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

ICRA ~e f. mai ales la pl. Ousoare pe care le depun unele animale acvatice, in special pestii. ◊ ~e negre icre de culoare neagra, de morun, de nisetru sau de pastruga, apreciate ca delicatesa. ~e rosii (sau de Manciuria) icre de culoare rosie-portocalie ale unor pesti din marile Extremului Orient, apreciate ca delicatesa. [Sil. i-cra] /<sl. ikra

PASTRUGA ~gi f. Peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga

DOLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros. 2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etc.) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ◊ Loc. adv. In doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.

POLLACK s.n. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), de culoare neagra (Pollachius virens), numit comercial si cod negru, dar poate fi si de culoare mai deschisa (Pollachius pollachius), avand carnea delicata, asemanatoare cu cea a somonului (comercializat in Germ. ca Seelachs = somon de mare) sau a merlanului, foarte apreciata in gastronomie; engl. pollack, pollock; it. pollachio, merluzzo carbonero.

ICRA, icre, s.f. (In special la pl.) Denumire generica pentru ouale pestilor; in expr. salata de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de stiuca) emulsionate sub forma de spuma alba, cu adaos de diverse ingrediente (ceapa tocata, masline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub forma de pasta sarata, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata facuta din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar rosu = icre mari de pana la 7 mm diametru, de culoare rosiatica, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca si caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cega, pastruga s.a.)

PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

RAU negru, rau, afl. stg. al Oltului in aval de com. Chichis (jud. Covasna); 97 km. Izv. de pe versantul de S al m-tilor Nemira, de sub vf. Sandru mare, de la 1.280 m alt., curge mai intai pe directie N-S, iar in arealul com. Lemnia (jud. Covasna), patrunde in depr. Targu Secuiesc, pe care o dreneaza pe directia NE-SV, in cadrul careia meandreaza puternic, avand numeroase despletiri ale cursului sau. In cursul inf. strabate o zona mlastinoasa si arealul cu dune de nisip de la Reci. Afl. pr.: Estelnic, Casin, Marcusa, Zabala, Covasna, Tarlung.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

NISETRU, nisetri, s. m. Peste mare, rapitor, cu corpul alungit si indesat, avand pe laturi si pe spate placi cornoase, cu capul mic si botul scurt, lat si rotunjit, pretuit pentru carnea si pentru icrele lui (negre). (Acipenser guldenstaedti). – Din bg. nesetar, esetar.

RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula

CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si Asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. mare si C. Mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

GAURA s. 1. (inv. si reg.) scorbelitura, (Mold. si Bucov.) borta. (O ~ mare in pamant.) 2. v. deschizatura. 3. deschizatura, spartura. (A patruns printr-o ~.) 4. adancitura, cavitate, scobitura, (inv. si reg.) scorbura, (reg.) scalba, scochina, (Mold.) borta, (inv.) zgau. (O ~ intr-un obiect.) 5. v. spartura. 6. v. ureche. 7. v. gol. 8. (ASTRON.) gaura neagra = black hole.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

AMORSA s.f. 1. Nada, momeala (pentru pesti). 2. Dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi explozive. 3. Banda neagra de celuloid, opaca, care serveste la incarcarea sau la descarcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumina. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat in primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = portiunea din traseul unui drum la intrarea in orase, avand o latime mai mare decat restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instructiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)

Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in mareA, ce-i poarta de atunci numele.

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

OCHI², ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o arma la ochi pentru ca proiectilul sa nimereasca tinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua tinta, a tinti. ♦ Tranz. A tinti pe cineva sau ceva cu o arma; p. ext. a lovi tinta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmari, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumita intentie; a(-si) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a si-l insusi sau a se folosi de el); a-si fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistenta, cu atentie, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zari, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre intinderi acoperite de zapada) A face din loc in loc pete, ochiuri (negre sau de verdeata) prin topirea zapezii. – Din ochi¹.

cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.

BURETE s. 1. (ZOOL.; Spongia officinalis) spongie. 2. (ZOOL.) burete-de-mare (Spongiaria) = spongier. 3. (prin Ban.) spuma, (Transilv. si Ban.) sponghie. (~ de sters tabla.) 4. (BOT.) burete-de-casa v. ciuperca de pivnita; burete-de-conopida = a) (Clavaria coralloides) = (reg.) cretisoara, curalice, melosel, opintici (pl.), togmagel, barba-caprei, burete-cret, laba-matei; b) (Ramaria botrytis) ramurele (pl.); burete-de-mesteacan (Cortinarius cinnamomeus) = (reg.) painisoare (pl.); burete-de-nuc (Polyporus squamosus) = (reg.) pastrav; burete-f****s (Lactarius torminosus) = (reg.) f****sel; burete-galben (Cantharellus cibarius) = (reg.) galbinele (pl.), galbiori (pl.), urechiusa, unghia-caprei; buretele cerbilor (Scleroderma vulgare) = (reg.) basina-porcului; burete-negru (Pleurotus ostreatus) = pastrav; burete-pestrit (Amanita muscaria) = (reg.) burete-serpesc, (Mold.) palaria-sarpelui; burete-serpesc (Lepiota procera) = (Mold.) palaria-sarpelui.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.