cloanta (oa dift.) f., pl. e (d. clont, fiind-ca babele au adese-ori numai un dinte ori doi, cum ar avea pasarea ciocu). Fam. baba fara dinti si rea. baba cloanta, baba rea din povesti.

STIRB, -A, stirbi, -e, adj. 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. ◊ Compus: stirba-baba-cloanta s. f. = a) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane si rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade taraboanta) se spune in gluma copiilor cand le cad dintii de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea sparta, ciocnita; caruia ii lipseste o bucatica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taisul tocit; caruia ii lipseste o bucatica; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. strubu.

baba-cloanta s. pr. f. s. pr. m. (in formula Adam -babadam)

stirba-baba-cloanta s. f.

HARCA ~ci f. pop. peior. 1) Femeie batrana, urata si rea; hoanghina; hoasca. ◊ baba-harca fiinta imaginata ca o vrajitoare batrana si rea; baba-cloanta. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka

baba-cloanta s. propriu f., g.-d. Babei-cloanta

cloanta, cloante, s. f. 1. (Pop.) baba urata, fara dinti, rea. 2. (Fam., peior.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). – Cf. clont.

ciodoroanca,, ciodoroance, s.f. (reg.) baba, babornita, hoanca, harca, hodoroaba, hodoroaga, cloanta, talpoi.

cloanta ~e f. pop. depr. Femeie batrana, urata si rautacioasa. ◊ baba-~a personaj folcloric cu chip de vrajitoare urata si rautacioasa. /Din clont